De ce Apusenii, maică?
Dintre toți?
Nu degeaba spunea Lucian Blaga că veșnicia s-a născut la sat.
Și acum dacă mergi și te plimbi prin satele Apusenilor (Valea Verde, Salciua, Horea), intri într-o capsulă a timpului. Doar că portul popular s-a dat pe țoale mai contemporane, dar aerul e același: curat, venind de pe vârfurile munților, care străjuiesc falnic aceste mici localități.
Dar cu toate astea, satele apusene sunt goale. Mai vezi pe ici colo o lele sau un bade care se plimbă apăsați de spate și de griji, cu lacrimi în ochi. Copiii au plecat de mult, nepoții vin când și cum, iar ei sunt singuri. Ai nimănui.
Când îi întrebi, spun „păi ce să și facă maică? Că aicia nu-i nimica. Tre să facă bani, să puie pită pe masă.”
Plini de povești și meșteșuguri care ajung să fie uitate, așteaptă doar o ureche care să se plece și să asculte înțelepciunea lor.
Ce-i și mai tragic e că dacă ne ducem spre orașele mari, vedem că locuitorii se anchilozează. Visează la liniștea veșnică a satelor, la fălnicia munților, la un strop de verde. Un strop unde să se despovoreze de griji, să-și lase copiii și câinii să alerge cu limba de-un cot, chicotind. Dar nu au…Pentru că betoanele mănâncă tot.
„Să vină atunci în Apuseni”, ne-ați zice voi. Așa-i! Dar unde? Unde-n Apuseni?
Să spui doar „Apuseni” e ca și cum ai arunca un ac în fân. Sunt mari, sunt vaști, sunt multe locuri de vizitat. De unde să începi?
Unde să mergi? Unde să stai? Ce să vizitezi? Unde să te ghiftuiești cu o ciorbă bună sau o mămăligă cu brânză de oaie făcută de localnici, care îți vindecă toate durerile sufletului?
Unde să lașii copiii să se joace când te apropii numai de râul Arieș și vezi cum gunoaiele curg în voie, nestingherite. Nici câinii n-ai avea curaj să-i lași să se apropie, darămite copiii?
Unde?
De asta am fondat ONG Apuseni Spirit și am lansat prin intermediul său, proiectul Treasure Hunt Apuseni. Proiect al cărui scop e revitalizarea turistică din zona munților Apuseni. Ca să putem susține un proiect atât de mare, prin care le oferim orășenilor un gust al vieții de altă dată și să-i ajutăm să-și aline sufletul și să vadă comorile locale, avem nevoie de ajutorul tău.
Ajutor care poate consta în fonduri sau în implicarea ta activă în acest proiect. Pentru că doar cu o inițiativă nu se face primăvară.
Uite de ce e nevoie:
E nevoie de ecologizare întâi. E musai ca râurile și drumurile să fie curățate și să-i educăm pe pruncii mici și mari că singura urmă pe care trebuie să o lase, e urma pașilor lor.
E nevoie să adunăm comunitatea de moți, cu mersul lor apăsat și mișcările molcome, să-i convingem că cei care vor să vie, vor să-i vadă așa cum sunt. Vor să le audă povețele, vor să le învețe meșteșugul, vor să simtă o țâră de veșnicie a satului.
E nevoie să-i ajutăm și pe turiști să găsească cele mai potrivite locuri, de cazat, de mâncat, care să fie pe sufletul și nevoile lor.
Dar și să-i inspirăm să caute comorile ascunse, să le vadă cu ochii lor. Să le înțeleagă istoria, magia și să se mire de frumusețea lor.
Cum plănum să facem asta? Prin cel mai simplu, eficient și interactiv mod: un Treasure Hunt ghidat de propria aplicație. O vânătoare de comori, unde procesul va merge așa: momentan ne lași adresa ta de email ca să fii la curent cu ce se întâmplă, iar după ce lansăm oficial aplicația, o descarci aici, te înscrii în competiție și începi vânătoarea de comori.
Iar ca asta să devină realitate, ca productivitatea orășenilor să crească, ca satele să nu moară, după cum am zis și mai sus, avem nevoie de tine. De ajutorul tău. De sprijinul tău.
Se zice că e nevoie de un sat ca să crești un copil, apoi ca să reînvii sate de ce e nevoie?
De o comunitate. De implicare. De dorință. De finanțare.
Iar tu poți fi parte dintr-un proiect care va aduce munții Apuseni în conștiința internațională.